O linie de întârziere cu fibră optică este un dispozitiv optic care utilizează fibră optică pentru a obține transmisia întârziată a semnalelor optice. Funcția sa de bază este de a regla cu precizie întârzierea semnalului controlând distanța de propagare sau modificarea indicelui de refracție a luminii în fibră. Această tehnologie este utilizată pe scară largă în sistemele de comunicații, procesarea semnalului radar, măsurarea optică și informația cuantică, jucând un rol crucial, în special în scenariile care necesită sincronizare temporală sau control de fază.
Principiul de funcționare al unei linii de întârziere a fibrei optice se bazează pe relația directă dintre viteza de propagare a luminii în fibra optică (aproximativ 2 × 10⁸ m/s) și lungimea fibrei. Prin modificarea lungimii fibrei sau prin utilizarea tehnicilor de compensare a dispersiei, poate fi realizat controlul întârzierii la nivel de nanosecundă până la microsecunde. Pe baza metodei de implementare, liniile de întârziere din fibră optică pot fi împărțite în două categorii: linii de întârziere fixe și linii de întârziere reglabile.
Linii de întârziere fixe: obțineți o întârziere constantă prin personalizarea unei anumite lungimi a fibrei optice (de exemplu, 10 metri, 50 de metri sau 100 de metri). Potrivit pentru scenarii fixe cu cerințe stricte de întârziere, cum ar fi calibrarea semnalului radar sau interferometrele optice.
Linia de întârziere reglabilă: Lungimea efectivă sau indicele de refracție al fibrei optice este ajustată dinamic prin mijloace mecanice sau electronice (cum ar fi unitatea ceramică piezoelectrică) pentru a realiza o ajustare continuă a întârzierii. Intervalul de ajustare tipic poate atinge nivelul de nanosecundă, care este potrivit pentru comunicații adaptive sau sisteme de procesare a semnalului-în timp real.
